Se instalează primele autorităţi provizorii (Consiliul Frontului Salvării Naţionale), dar apar şi primele cutremure sociale sau civice de felul incursiunilor minerilor la Bucureşti, fenomenul „Golaniadei” din Piaţa Universităţii, mişcarea din jurul Proclamaţiei de la Timişoara, conflictul interetnic de la Târgu-Mureş. După monopartitism, scena politică se colorează prin partidele istorice, dar şi prin tot felul de formaţiuni politice care de care mai ciudate. În urma anunţului FSN că va participa la alegeri, după ce iniţial îşi asumase doar organizarea lor, are loc manifestaţia de protest a partidelor istorice în 28 ianuarie, la negocierile ulterioare fiind înfiinţat Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN) în care intră şi reprezentanţi ai altor partide.
La 15 martie au loc confruntări de stradă româno-maghiare la Târgu Mureş, ulterior fiind înfinţat Serviciul Român de Informaţii (SRI) care ia locul fostei Securităţi. Se lansează Proclamaţia de la Timişoara, în care la punctul opt se cere ca foştii comunişti şi nomencalturişti să nu poată participa la alegeri. Alegerile legislative şi prezidenţiale au însă câştigători previzibili: Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale. Până în 15 iunie, în Piaţa Universităţii au loc manifestaţii de amploare împotriva lui Ion Iliescu şi a FSN, înâbuşite în sânge de venirea minerilor la Bucureşti. Capitalul de simpatie externă pentru România adus de Revoluţia din 1989 se epuizează din cauza mineriadelor. Se instalează primul guvern condus de Petre Roman, care dă primele acte normative, unul din cele mai importante fiind legea ce permite înfiinţarea societăţilor comerciale private.