Jurnalismul pentru mine este rostul meu de a fi. LUCIA EFRIM – jurnalist Mediafax

Înainte cu puţin timp de Revoluţia din ’89 îmi intrase în cap această profesie, dar mi se părea imposibil de urmat (din motive lesne de înţeles). Înfiinţarea şcolii private de jurnalism m-a pus la treabă, am strâns bani (salariul de „combinist” de Galaţi), iar în vara lui ’92 mi s-a împlinit visul şi am fugit irevocabil la Bucureşti. După sesiunea din vara lui ’93, am ajuns într-o agenţie de publicitate, iar într-o lună dădeam proba pentru Canal 31 (viitorul Pro TV). Directorul postului m-a întrebat atunci dacă vreau să lucrez la Mediafax. În 27 iulie 1993 am intrat în Mediafax.

Jurnalismul pentru mine este rostul meu de a fi.

Ca poveste de jurnalist aş alege mineriada din 19 ianuarie 1999 de pe câmpurile Costeştiului de Vâlcea – începutul decăderii liderului minerilor Miron Cozma. Adică revolta sălbatică a minerilor în cârdaşie cu vânătorii de munte, unde jandarmii au căzut victime ca urmare a trădării comandanţilor lor (care aderaseră la PRM), iar unii reporteri au fost luaţi ostatici câteva ore de ortaci. Mirosul de gaze lacrimogene, vederea de scalpuri, maşini distruse, scuturi ale jandarmilor – care formaseră o arcadă pe sub care să trec pentru a ajunge la maşina care mă scotea din „câmpul de luptă” – mi-au amuţit teribilismele.

Atunci am avut percepţia totală a ce înseamnă să fii reporter, să relatezi fără să te ambalezi, să fii atent la ce înseamnă informaţie, la oamenii pe care îi poţi manipula (sau care te pot manipula), pe care îi poţi distruge sau îi poţi face fericiţi.

Mediafax este unul din puţinele locuri unde poţi fi jurnalist. Unde am putut scrie liber. În plus, echipa Mediafax e familia mea.

Ce an aleg din ultimii 20? 2006 – când m-am decis că mă pot angaja la rate la bancă să-mi cumpăr maşina, care îmi oferă libertatea şi care era o parte din imaginea reporterului occidental, aşa cum mi-l închipuiam înainte de ’89.

LUCIA EFRIM este redactor-şef adjunct Mediafax