Marius Oprea

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Marius Oprea: Marş la reeducare! De ieri, Securitatea a reînviat şi ”căcaţii cu ochi” s-au întors la blidul de linte

Istoricul Hodor de la Bucureşti şi securistul Şovar de la Piteşti au devenit monumente ale Securităţii în viaţă. Spiritul şi limbajul torţionarilor lui Ţurcanu şi apologia Securităţii se împletesc, mînă în mînă, la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi printre rezerviştii Securităţii. ”Fenomenul Piteşti” cunoaşte o revenire pe agenda publică. Societatea civilă se pregăteşte să... care ”societate civilă”? cea care l-a premiat pe fostul procuror general Augustin Lazăr, chiar cînd se dezvăluise modul în care a prelungit mandatele de executare a pedepsei, pentru deţinuţii politici, opozanţi ai lui Ceauşescu, încarceraţi la Aiud?

COMENTARIU Marius Oprea: Politică, gloanţe şi sfinţi

În Federaţia Rusă, o dictatură în care Biserica sprijină războiul, a început un Jihad islamic: un atac terorist însîngerează Moscova şi clatină serios prestigiul lui Putin, proaspătul ales cu optzecişişapte de procente. În România, un altfel de terorism însîngerează de trei decenii istoria. Unul tăcut, fără gloanţe, nespectaculos, fără şanse să ajungă în topul ştirilor. Pentru că e vorba de morţi şi despre memorie.

FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Istoria Securităţii, pe înţelesul tuturor

Am citit recent o ştire despre o postare a judecătoarei Dana Gârbovan, despre soarta tragică a făuritorilor Unirii, după instaurarea comunismului. Las la o parte faptul că dînsa reia, fără să citeze, afirmaţii din articole ale subsemnatului, fără să le citeze, pentru că m-am ocupat o lungă perioadă de soarta sub comnism a ”făuritorilor Unirii” într-un adevărat serial la MEDIAFAX. pentru că e mai important subiectul – adică, faptul că Securitatea i-a persecutat cu o singură excepţie (dr. Petru Groza) pe toţi delegaţii de la Alba Iulia, care mai trăiau după 6 martie 1945. Astăzi, urmaşii acelor autori ai unor fapte oribile, care au dus la moartea în închisori şi lagăre a elitei politice şi intelectuale a României Mari se declară cei mai mari patrioţi ai ţării şi nu se sfiesc să depună coroane, sau să participle la festivităţi de Ziua Unirii, în uniforme de gală. Sub care se văd epoleţii Securităţii.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Pe 4 iulie, de ziua Statelor Unite, în România se dă verdictul în procesul împotriva Securităţii: îl cîştigă magistraţii ei sau o justiţie independentă?

Cel mai important proces de după Revoluţie împotriva unor torţionari ai Securităţii se încheie cu un verdict peste două zile, de ziua Americii. Un moment simbolic – sîntem, într-adevăr o democraţie consolidată, după modelul american sau am rămas doar declarativ ”aliaţi ai SUA”, în vreme ce în ţară structurile fostei Securităţi continuă să deţină puterea, […]

COMENTARIU Marius Oprea / Profesorii dărîmă edificiul puterii Profesorului de la Cotroceni

Greva, sau mai bine zis revolta profesorilor din sistemul de învăţămînt din România are, practic, aceleaşi resorturi ca şi revoluţia din 1989: umilinţa, sărăcia, constrîngerile. Ca şi atunci, e ameninţată însăşi ordinea puterii instituite: edificiul puterii se clatină, sub presiunea cîtorva zeci de mii de oameni, ieşiţi în stradă în toate marile oraşe ale României.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Pensionarii speciali” ai SRI preamăresc ”plămada celestă” a lui Ceauşescu

Beneficiari ai unor pensii de şapte pînă la zece ori ori mai mari decît ale fostelor victime, acţionari, proprietari ai unor firme, maşini şi imobile opulente, foştii securişti, ”reciclaţi profesional” în Serviciul Român de Informaţii au ajuns să sfideze România. ”Troiţa de la Piteşti” a fostului securist Şovar se extinde în toată ţara, prin gesturi […]

COMENTARIU Marius Oprea: Legile educaţiei sunt despre viitor, PNL este despre trecut

Liberalii au produs mai multe reforme atît în educaţie, la Minister, cît şi în propria educaţie. În prima categorie, şi-au asumat, prin Monica Anisie, ascultatul la uşi şi pepsiglasul, ca formă de combatere a pandemiei. În cea de-a doua, prin Bode şi Ciucă au introdus tehnica inovatoare copy-paste în carieră şi politică şi plecăciunea, prin Ligia Deca. Toate s-au făcut sub observaţia şi îndrumarea atentă a preşedintelui tuturor liberalilor şi cel dintîi profesor al ţării şi al românilor iubitori de golf, Klaus Iohannis. Cine nu s-a adaptat, a plecat – Ludovic Orban, de pildă, care a fost prins, prin tehnica nou introdusă a ascultării la uşă, că fumează în birou şi vorbeşte neortodox despre preşedinte. Mai mult, nici doctoratele nu l-au interesat. Şi aşa, Partidul Naţional Liberal a scris o nouă pagină în istoria sa. Probabil, ultima.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Înălţarea la cer a 99 de sfinţi ai închisorilor

În timp ce puterea caută o cale spre a pune în litera legii căsătoriile între homosexuali, impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, continuă să fie lipsiţi de orice drepturi ”sfinţii închisorilor”, de care autorităţile se tem. Fără îndoială, pentru a nu fi ”incorecţi politic”, pentru că Valeriu Gafencu, primul dintre ei, a fost ”legionar” şi poartă acest stigmat, care caută să-l ţină pe pămînt, şi nu printre sfinţii din cer şi calendar. Cu toate acestea, începînd din 10 mai şi pînă de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, am reuşit, călătorind de la Bucureşti în Dobrogea şi apoi în Moldova, cu un popas pe 12 mai la Bucureşti, unde am trecut printr-o intervenţie chirurgicală, să duc într-o mînăstire şi într-o biserică osemintele a 99 de morţi, din lagărul de la Periprava şi din închisoarea-spital de la Tîrgu Ocna, pentru a le pune o cruce la căpătîi. Am relatat deja cele petrecute, în prima parte a acestei călătorii, a martirilor de la Periprava, ajunşi la Mînăstirea Dervent. Citiţi mai jos succinta poveste a celei de a doua, prin care ”sfinţii din celula 4” de la Tîrgu Ocna au ajuns să aibă şi ei parte de o cruce, spre a se urca astăzi, de sărbătoarea Înălţării, la cer.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA MARIUS OPREA- Cum am ajuns să întocmesc, de ziua mea de naştere, ”acte de cesiune” a morţii

Pe data de 10 mai a acestui an, am întreprins cea mai stranie călătorie: cu o maşină încărcată cu 70 de cutii, conţinînd tot atîtea schelete ale deţinuţilor, morţi în lagărul de la Periprava. La Institutul Naţional de Medicină Legală ”Mina Minovici” am fost primit cu o mare solicitudine şi am fost ajutat să încarc osemintele, nefericit ambalate în cutii de ”deşeuri biologice”: alte ambalaje mai potrivite nu existau în dotarea INML. Dealtfel, întodeauna trasportarea celor găsiţi în morminte fără cruce s-a făcut în asemenea ambalaje. Morţii de la Periprava n-au făcut excepţie. Destinaţia lor a fost aleasă de mine: Mînăstirea Dervent, unde le-am dus împreună cu părintele stareţ Andrei, pe post de şofer. Altfel, dacă n-aş fi făcut această alegere, ar fi fost îngropaţi, după clasarea dosarului, în cimitirul ”morţilor fără aparţinători” de la Străluleşti, într-o groapă comună.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Procesul sabotorilor” de la Canalul Dumărea-Marea Neagră şi drama celor sacrificaţi pe altarul neputinţei socialiste

”Procesul sabotorilor“ de la canal, judecat între 29 august şi 1 septembrie 1952, de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, complet condus de generalul maior magistrat Alexandru Petrescu, a condamnat într-un prim ”lot” zece oameni din conducerea tehnică a Canalului Dunăre-Marea Neagră, care curînd după aceea avea să fie închis: nu putea fi un eşec al economiei socialiste, ci trebuiau ”ţapi ispăşitori”. La 1 septembrie 1952, au fost condamnaţi la moarte inginerii Aurel Rozei, Petre Cernătescu, Georgescu Gheorghe-Topaziau, Nicolae Vasilescu. Ei, ”în cîrdăşie” cu mecanicul de locomotivă Gheorghe Nichita, cu numai două clase primare, ar fi ”sabotat” măreţul ”drum fără pulbere”, pe care şi-au lăsat osemintele mii de deţinuţi politici. Toţi au fost împuşcaţi. Ieri, a murit în Israel fiul lui Aurel Rozei, Alexandru, care a căutat zadarnic zeci de ani mormîntul fără cruce al tatălui său.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Viaţa ”marelui vagabond apostolic”, prinţul Vladimir Ghika, primul sfînt al închisorilor comuniste, beatificat după ce a murit la Jilava

Despărţirea de comunism nu s-a putut face nici prin arderea carnetului roşu şi nici prin publicarea, chiar asumată la cel mai înalt nivel, a condamnării lui, sau prin comemorări ale victimelor. Acesta este de fapt un ”divorţ amiabil”, al cărui drum îl parcurgem încă. Divorţul înseamnă, totuşi, o despărţire. Cea mai simplă cale spre asumarea […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Culmea tupeului: sub sigla SRI, în locul martirilor din temniţele comuniste, la catedrala ”Trei Ierarhi din Iaşi se comemorează ”Martirii Securităţii”

”Acţiunea Autobuzul”, în varianta noii Securităţi Din 2018, în fiecare an s-a comemorat pe 14 mai, în urma promulgării Legii 127/2017, ”Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste”. Instituirea zilei, ca moment de comemorare a celor care au suferit în temniţele comuniste, e marcată în acest an altfel: la Catedrala Mitropolitană ”Trei Ierarhi” […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea / Altfel de 1 Mai. Cel din beciurile Securităţii

Silviu Brucan povestea că de 1 mai, ”Sărbătoarea muncii”, şi liderii comunişti sărbătoreau la fel ca poporul, după ce coborau de la tribunele la care salutau defilarea: cu mici şi bere. Pe lîngă asta, mai jucau cîte un tabinet, suprema ”fineţe” a elitei. În schimb, în subteranele Securităţii, de 1 mai teroarea continua fără răgaz, fără să ţină cont de sărbătoare. În vreme ce mulţimile defilau, cei care nu se aliniaseră la defilare, la coadă la mititei şi la halbele de bere, sufereau torturile inimaginabile ale anchetatorilor – care, de ziua muncii, sărbătoreau şi ei, prin muncă, adică prin schingiuirea şi urmărirea semenilor. Securitatea n-a cunoscut răgaz, ca şi defilările de 1 mai, pînă la căderea comunismului, în 1989. După care 1 mai a rămas, cu berea şi mititeii săi, dispărînd doar defilările şi tortura. Restul s-a păstrat, întocmai.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Kelemen Hunor mai foloseşte ”cheia stabilităţii” ca să intre într-un guvern cu două lacăte – PSD şi PNL, dar viitorul UDMR se va închide probabil la anul

Din păcate pentru UDMR, o formaţiune mult mai performantă în actul de guvernare decît partenerii săi, prin mai toţi miniştrii şi secretarii săi de stat, excepţie făcînd poate Edward Novak, care a făcut mai multe greşeli ce au nemulţumit atît sportivi, cît şi public, riscă să-şi piardă locurile la ”rotativă”. Presiunile interne în principalele două […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea – Sfinţii Securităţii, cu ”ochi albaşti bleu-ciel”

Mai întîi, încep acest articol printr-o erată, urmată de scuzele de rigoare. În articolul precendent, am făcut o confuzie gravă între Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţată la 5 iunie 1991 prin Decizia nr. 910 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, recunoscută ca avînd statut de utilitate publică […]

COMENTARIU Marius Oprea | Reţeta de distrugere a României a reuşit: sîntem o ţară cucerită, fără război

Sînt multe căile prin care poţi distruge o ţară. Războiul este calea violentă, dar nesigură: războiul îi solidarizează pe cei atacaţi, chiar cuceriţi. Creează un suflu naţional nou, o renaştere latentă, care mai devreme sau mai tîrziu îşi vădeşte puterea într-o mişcare de eliberare. Distrugerea, acapararea resurselor naturale ale ei este o cale mult mai sigură, pentru că duce la sărăcie, iar sărăcia individualizează, aruncă omul în singurătatea propriilor nevoi – dar nici asta nu durează, pentru că motivele sînt treptat conştientizate şi duc, în cele din urmă, tot la o solidarizare naţională, împotriva celor care sărăcesc ţara. Şi, pe o cale sau alta, în cele din urmă spolierea este înlăturată, sau diminuată pînă la pragul suportabilităţii. Oamenii nu mai stau, pur şi simplu, cu braţele încrucişate ”în aşteptarea unor zile mai bune”, ci reacţionează. E tot un semn de renaştere a ţării, prin solidaritate. O ţară se distruge, cel mai eficient, prin îngustarea viitorului ei. Distrugîndu-i sistemul de educaţie.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Cuibuşorul de nebunii” al Securităţii din zilele noastre: Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii, sub ”protecţia” SRI şi parte a Masoneriei

”Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI) a fost constituită la 24 martie 1994, prin sentinţa civilă nr.10/PJ, ca organizaţie neguvernamentală, persoană juridică de drept privat, apolitică şi fără scop patrimonial”, se spune în pagina principală de prezentare a acesteia. De fapt, e o umbrella a fostei Securităţi.: tot Comitetul Director al Asociaţiei este format, atît la Bucureşti, cît şi în restul judeţelorţării, din foşti securişti, majoritatea dovediţi ca fiind autorii unor acte de poliţie politică. Astfel, Securitatea a renăscut, sub aripa protectoare a SRI (a cărui siglă e folosită de aceasta) într-o structură extrem de bine organizată, la nivel naţional.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / UDMR: partidul cu cea mai lungă guvernare din România. Să-i fi venit sorocul?

Uniunea Democrată Maghiară din România e un partid de profesionişti ai politicii: căci e o dovadă de profesionism, aceea de a-ţi menţine formaţiunea politică la putere, chiar dacă n-ai cîştigat (neavînd cum) niciodată alegerile. Acum, majoritatea politică PSD – PNL dă semne că nu mai are nevoie de ei, cîtă nevoie are în schimb de […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Macron, ca şi Ceauşescu, s-a îmbolnăvit de propria-i măreţie, după vizita în China şi îşi pune ţara la remorca Beijingului

Agenţia Bloomberg anunţă că un consilier pentru politică externă al lui Macron, Emmanuel Bonne, a fost însărcinat să colaboreze cu Wang Yi, principalul diplomat al Chinei, „pentru a stabili un cadru care ar putea fi folosit ca bază pentru negocierile viitoare”, dintre Ucraina şi Federaţia Rusă. Poziţia Chinei faţă de conflict a rămas una nuanţată: condamnă agresiunea, dar îl menajează pe agresor, criminalul de război Putin, primit cu onoruri la curtea lui Xi Jimping. Pe ascuns, oferă ajutoare militare şi tehnologice Rusiei. În acest melanj de interese politice, economice şi militare s-a vîrît Franţa. Ca musca-n lapte, să nu zicem mai rău. Ce-l mînă pe Macron să se amestece între Putin şi Xi? Propriul orgoliu. Dorinţa de mărire, dar şi interesele Franţei, care vrea să stea la masa negocierilor. Macron zice că o face în numele lui Zelenski, cu care vorbeşte într-una la telefon. Să fie aşa, ori Franţa trădează practic alianţa ţărilor europene, în numele unor viitoare şi iluzorii negocieri pentru pace?

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cum s-a lăsat exploatat ”în orb” Macron, un miop politic, de experimentatul kagebist, Putin

Dacă fiecare ţară are preşedintele pe care îl merită, înseamnă că sîntem, chiar cu Iohannis şi Ciucă al nostru, nişte norocoşi. Franţa e pusă pe butuci, de reformele preşedintelui Macron, după ce acesta a reuşit performanţa să se facă de rîs pe scena mondială. De la telefoanele nesfîrşite date lui Putin, care, din ”negociator” l-au transformat într-un soi de milog la porţile Kremlinului, a cauţionat în ultima perioadă inclusiv politica partizană şi ostilă occidentului a Chinei comuniste. Consecvent, a distrus Franţa şi pe dinăuntru – printr-o contestată reformă a pensiilor, care a pus ţara pe jar, la propriu. În comparaţie cu toate acestea, noi stăm mult mai bine – căci e mai bine să ai un preşedinte care nu face nimic, decît unul care calcă în străchini la tot pasul.

COMENTARIU Marius Oprea: Paşte reeducat!

Paştele este incorect politic. În primul rînd, Iisus Hristos a fost bărbat. Şi alb. Nicio femeie n-a fost apostol, între cei 12; lor li s-a rînduit prezenţa, cu excepţia Maicii Domnului, într-un rol abia în planul doi al slujirii: să aducă mir şi să-L ungă cu mir, să-L plîngă. Înainte, împărţeau merinde, aveau grijă ca în drumurile lui Iisus şi ale apostolilor să nu le lipsească hrana şi se învîrteau pe lîngă ceaunele unde fierbea meiul ori se încingeau grătarele, pentru frigerea peştelui. Puţini mai pun la socoteală că Mîntuitorul i s-a arătat după Înviere, mai întîi unei femei. Paştele e incorect politic şi naşte pînă acum mai multe divergenţe între creştini, decît în orice altă religie. Evreii şi musulmanii nu se ceartă în jurul sărbătorilor lor, cu atîta încrîncenare şi furie cu cîtă o fac creştinii, pînă în zilele noastre.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Guvernul Ciucă aruncă o nouă invenţie pe piaţă: dosarul electronic cu şină

România nu poate renunţa la ”dosarul cu şină”. Chiar dacă e vorba de digitalizarea unor proceduri, mai ales cînd e vorba de ”dat bani”, la plata impozitelor şi a taxelor, în rest aceasta a rămas un moft. Ghişeul rămîne sfînt, coada din faţa lui un ”ritual de trecere” absolut necesar. Mai nou, chiar o măsură a debirocratizării luată de actualul guvern presupune o creştere a numărului actelor necesare, pentru implementarea ei, de la 7 la nu mai puţin de 17.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Din ”Omul nou” şi ”România educată” s-a născut ”Elevul nou”, singurul produs marca Iohannis

Reformele repetate ale învăţămîntului românesc l-au pus cu totul pe butuci. Din spaţiu al învăţării, clasa a devenit o scenă pe care se desfăşoară un imens spectacol de bullying, aidoma celui pe care preşedintele Iohannis l-a regizat pentru o ţară întreagă şi în care a angrenat nu numai partidul care l-a dus la putere, dar şi o întreagă naţiune, de care se simte pe de-a-ntregul străin. Băsescu ne-a distrus prezentul. Iohannis ne distruge şi viitorul.

COMENTARIU Marius Oprea / Lupta de clasă, sub stindardul antisemitismului. Cazul Mircea Vulcănescu

Comuniştii nu concep lumea fără luptă – lupta de clasă e preferată, dar nici ”lupta pentru pace” nu e de lepădat. Sau ”egalitate”. Toate sînt ”lupte”. La ele n-au renunţat nici urmaşii lor. Cei ai lui Stalin şi ai KGB-ului luptă în Ucraina. Cei ai lui Marx, Troţki, Mao, în universităţile americane, ori în stradă, cu statuile. Cei ai lui Ceauşescu, în lipsă de altceva mai bun, au transferat ”lupta de clasă” sub stindardul antisemitismului.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Sînt sigur că va apăsa butonul!” Previziunile sumbre ale unui scriitor rus: ”Putin are psihologia tuturor dictatorilor: Dacă părăsesc această lume, lumea trebuie să meargă cu mine!”

La ora actuală, scriitorul Mihail Şişkin este considerat unul din cei mai mari scriitori ruşi. Trăind în exil de aproape un deceniu, el e un critic vocal al regimului Putin, ceea ce nu i-a diminuat popularitatea ca scriitor în Federaţia Rusă. A intrat în conflict cu regimul putinist încă din primii ani ai acestuia, cînd lumea rusă vedea în fostul kagebist instalat la Kremlin un salvator al naţiei. Cu putere de previziune, Şişkin a demolat de la bun început mitul pe cale să se nască. După invadarea Crimeei şi mai apoi a întregii Ucraine, el a devenit cea mai puternică voce ridicată împotriva acestor acţiuni criminale şi fiecare cuvînt al său (dealtfel ieşiri rare şi bine cumpănite) e o lovitură la fundamentul statuii lui Putin, motiv din care în ţara lui e socotit ”trădător naţional”. În ultima intervenţie, un interviu din 2 aprilie din ”The Guardian”, în care face o analiză amară a regimului putinist, pune un diagnostic necruţător: Rusia e o ţară bolnavă şi singura ei vindecare poate fi doar o înfrîngere militară, ca a Germaniei în al doilea război mondial.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / 1955, anul intrării României în ONU şi al numărului record de securişti pe cap de locuitor

În 1955, Securitatea a trecut prin transformări ”de nevoie”: în cadrul politicii generale de ”destindere” a relaţiilor intrenaţionale, Moscova a impus statelor din sfera sa de influenţă o politică represivă mai relaxată. Ţările ocupate de Armata Roşie la finele celui de-al doilea război mondial şi în care se instaurase regimul sovieto-comunist aveau să ceară şi […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Revoluţia Mondială” continuă. Viitor sumbru pentru America şi Europa: hegemonia chino-rusă ameninţă lumea

Am fost atenţi prea mult, în mai bine de un an, la Rusia. Analiştii politici şi militari au urmărit mai degrabă cum îşi bîţîie Putin piciorul sau îşi ţine mîna nemişcată pe lîngă corp, încercînd să descopere cînd va muri dictatorul. Fără să vedem că, în spatele scenei, se regrupează fostul ”bloc comunist” şi aşa-zisele ”ţări nealiniate” de pe vremuri se aliniază şi ele, ordonat, în spatele Chinei şi Rusiei.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Un document american sustras în 1966 de Securitate din ambasada SUA acuză regimul comunist din România de un ”pogrom rece” împotriva evreilor, după ce aceştia deţinuseră în 1950 ”peste 25% din posturile cheie ale regimului

În iulie 1966, Securitatea  a sustras printr-un informator al său din Ambasada Statelor Unite la Bucuresti un număr de sinteze cu caracter secret, privind diverse probleme ale României şi ale statelor Pactului de la Varşovia, elaborate de CIA şi destinate informării diplomaţilor din capitalele comuniste, cît şi rapoarte ale surselor ambasadei din ţară. Printre ”capturile“ […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Nimic nou pe frontul de est: prietenia ruso-chineză, consolidată cu păstrăv de Karelia, crab de Kamceatka şi garnitură de orez chinezesc. Numai ”clasa politică” occidentală e luată prin surprindere

Vizita lui Xi Jimping în Federaţia Rusă s-a încheiat, nu s-au stins şi ecourile, dar mai ales efectele ei, care se vor vedea mai clar în viitorul apropiat, mediu şi îndepărtat. Poate fi socotită o vizită istorică: ruşii şi chinezii s-au aliat din nou, ca în vremurile postbelice, din timpurile ”bune” ale lui Stalin şi Mao. Ei sînt ”axa binelui”, în luptă cu imperialismul mondial. Războiul rece a reînceput săptămîna trecută. Absentează doar componenta ideologică (aceea comunistă), asumată în zilele noastre doar de una din părţi, China. În rest, nu-i lipseşte niciun ingredient. Nici măcar dineurile fastuoase ale liderilor cei mai importanţi ai lumii post-coumuniste, reuniţi în aceeaşi ”atmosferă frăţească” la Moscova. Mai lipsea Ceauşescu şi ”lupta pentru pace”, ca să nu rămînă piatră peste piatră, în lume. O lume ”surprinsă” de această vizită, pentru că politicienii ei nu mai citesc demult istorie, nici măcar pe cea recentă.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Teatru în teatru, la premiile UNITER: protest neomarxist compromite adevărul marginalizării tinerilor actori

Gala ”UNITER” se anunţă cu scandal. E un adevăr că tinerii, actori, regizori, scenarişti sînt nebăgaţi în seamă. Sînt blocaţi pe scenele importate, pînă şi la teatrele judeţene li se oferă rareori prilejul să joace, sau să pună în scenă spectacole. Sînt buni numai pentru reclame şi se refugiază în ”teatrul independent”, arareori subvenţionat. Aleargă după sponsorizări şi trăiesc de la o zi la alta, pînă la blazare. Totul pare că ţine de latura biologică, la fel ca şi decomunizarea României, care se va întîmpla cînd ultimul securist va fi dus la locul de veci – şi nici atunci, pentru că au rămas, ocupînd scena, urmaşii şi acoliţii lor. Aşa se întîmplă în societăţile patriarhale şi conservatoare, incapabile de reformă morală şi lipsite de o scară de valori, alta de cît cea de tip gentilic. S-ar părea, cel puţin că, aşa e şi-n teatru. Degeaba se agită ”lupii tineri”? Fac bine că protestează, sau e vorba şi la noi de ceea ce se petrece în lumea purtătorilor unei noi civilizaţii, care pustieşte occidentul şi îşi impune pseudovalori aberante, în trena unei ideologii egalitariste ce ignoră naturalul? E neomarxism, sau supărare?

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / CPI a împărţit lumea în două: abia acum putem vorbi de un război mondial. Cum se poate face pace, cu un criminal de război?

”Decizia de la Haga a micşorat lumea lui Putin”, sînt de acord majoritatea analiştilor occidentali şi de la noi. Spune aşa şi CNN-ul. Dimpotrivă, eu cred că a mărit-o. Vizita lui Xi Jimping la Moscova e prima dovadă a acestui lucru, precum şi faptul că ţările care nu recunosc decizia CPI şi nu vor pune […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O istorie a informatorilor Securităţii: turnătoria, de la Dej la Ceauşescu

În atmosfera saturată de suspiciune, frică şi propagandă din anii comunismului, micile slăbiciuni omeneşti s-au schimbat nu o dată în vicii şi aberaţii, exploatate cu folos de cei puşi să menţină controlul asupra ”maselor” şi liniştea celor puternici. Din nefericire, arhivele Securităţii, fosta poliţie politică, abundă în astfel de exemple, în condiţiile în care unicele […]

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O istorie a informatorilor Securităţii (I)

În atmosfera saturată de suspiciune, frică şi propagandă din anii comunismului, micile slăbiciuni omeneşti s-au schimbat nu o dată în vicii şi aberaţii, exploatate cu folos de cei puşi să menţină controlul asupra ”maselor” şi liniştea celor puternici. Din nefericire, arhivele Securităţii, fosta poliţie politică, abundă în astfel de exemple, în condiţiile în care unicele […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / O săgeată şi trei trandafiri

Gîndul că actuala coaliţie se va eterniza e cel mai la îndemînă, cînd se discută viitorul politic al României. Nu par să existe alternative şi opoziţia e prea slabă, pentru a se impune. Cele două partide par condamnate la guvernare. De pe acum, se gîndesc la alegeri, la liste comune, la ”tandem”. De ”partidele istorice” […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Putin, putinism. Deputinizarea Rusiei – un ţel nu prea îndepărtat. Ruşii încep să înţeleagă că Ucraina nu e problema lor, ci a lui Putin

S-a trecut prea uşor peste discursurile de la aniversarea – sau mai bine zis comemorarea – unui an de război în Ucraina, cît şi peste cele spuse cu ocazia împlinirii a nouă ani de la ocuparea Crimeei – cînd s-a făcut primul pas spre acest război. Din subtextul tuturor cuvîntărilor reiese un element comun – şi anume că protagoniştii vor merge pînă la capăt. Putin insistă în himerica ”denazificare” a Ucrainei. Cealaltă tabără luptă pentru eliberarea întregului teritoriu naţional, inclusiv a Crimeei, ocupată de Federaţia Rusă în 2014. Dar războiul, în tabăra occidentală, mai are o miză, nu doar teritorială şi despre care se vorbeşte prea puţin, spre deloc – ”deputinizarea” Rusiei, aşa cum după 1945 a avut loc denazificarea Germaniei.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Bogdane, nu vă jucaţi, tată, cu chibriturile!

La începutul guvernării Ciucă, Bogdan Aurescu, ministrul Afacerilor Externe se afla cam pe acelaşi palier al încrederii românilor, undeva într-o poziţie rezonabilă, între Dan Barna de la USR şi ministrul justiţiei, Predoiu, cu 21 % din încrederea ”multă sau foarte multă” a românilor. Îi urma îndeaporape Rareş Bogdan, europarlamentarul liberal. De atunci încoace, nu s-au mai făcut asemenea sondaje, în care să-i aflăm alături pe cei doi, mai ales după eşecul Schengen. Dar îi regăsim într-o dispută aprigă, care anunţă una din mizele viitoarei campanii electorale. Prin Rareş Bogdan, care chiar dacă face cîte ceva după capul lui, îi trage pe liberali după el, PNL încearcă să nu deconteze singur un eşec major al guvernării, precum refuzul de a fi primiţi în spaţiul european de liberă circulaţie.

COMENTARIU Marius Oprea / Fraţii şi surorile Tate: în aroganţe şi prostii sîntem egali, fraţi şi surori, nu e nicio inechi-Tate

8 martie nu mai e cum am trăit-o în copilăria din comunism, nici atunci nu prea era decît în propagandă şi în buchetele de flori luate cu bani de la tata pentru mama şi cu bani de la mama pentru tovarăşa învăţătoare. Şi în fotografia într-un chenar de placaj pictat, făcută ”De Ziua Mamei”. Obiceiul s-a păstrat, dar a fost şi mai tare alterat. Femeia a luat locul mamei, şi nu orice femeie. În centrul fotografiei nu mai e inocenţa unui copil, ci un mădular al unui bărbat de culoare bine făcut, în faţa căruia se extaziază o mulţime de femei bete şi excitate. De 8 martie, în prim-plan s-a instaurat ”cultura Tate” – aripa feministă, aceea a exhibării instinctelor, fără rezerve şi fără perdea.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Pînă să predea ori să desecretizeze ce a rămas, SRI a tocat discret şi ilegal arhiva fostei Securităţi. Au distrus pînă şi dosarul lui Ion Iliescu

În primăvara anului 1991, un fapt de o gravitate fără precedent demonstra că Serviciul Român de Informaţii a trecut la distrugerea arhivelor fostei Securităţi. S-a descoperit atunci că SRI a trecut la distrugerea unor importante documente de arhivă, îngropîndu-le într-o rîpă la 12 kilometri de Berevoieşti-Argeş. Scandalul a cutremurat din temelii instituţia condusă de Virgil Măgureanu, arătînd o faţă nebănuită a modului în care regimul Iliescu a tratat o parte esenţială a moştenirii Securităţii: arhiva. Se incrimina faptul că acţiunile tenebroase din trecutul fostului Departament al Securităţii Statului au fost, începînd cu 1990, probabil iremediabil distruse.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ticu Dumitrescu, părintele libertăţii mele şi al sărbătoririi deţinuţilor politici, de Sfinţii Mucenici

Există momente în viaţa noastră cînd avem un sentiment foarte acut că ne aflăm faţă în faţă cu istoria şi că o privim cum se scrie sub ochii noştri. Am trăit multe asemenea momente alături de Constantin Ticu Dumitrescu, cel care nu mai e printre noi – se vor împlini în acest an, pe 5 decembrie, 15 ani de cînd a plecat într-o lume în care, cu siguranţă, ar fi preşedinte al unui Consiliu pentru deconspirarea îngerilor care au colaborat cu diavolul. Pentru că nu cred că locul lui Băsescu va fi în Rai, pentru a-i împiedica alegerea. Între cele multe pe care le-a făcut, Ticu Dumitrescu a fost cel care a împămîntenit printre deţinuţii politici comemorarea acelora dintre ei care s-au dus la cer, de Sfinţii Mucenici. Orice încercare de a i se propune altceva, în Parlament, se solda cu un invariabil ”lasă-mă, domnule, în pace. Noi avem sărbătoarea noastră, de Sfinţii Mucenici. Nu ne trebuie lege pentru ea”.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cine a fost deţinutul politic Marton Iuliu, omul care a scris şi lăsat un bilet în zidurile Cazinoului din Constanţa, în ziua în care împlinise 50 de ani: ”Iubite prieten ce vei găsi aceste rînduri, Dumnezeu să te binecuvînteze”

Primarul din Constanţa, Vergil Chiţac, a anunţat ieri că a fost găsit încă un bilet, pe lîngă cel descoperit în urmă cu trei ani, conţinînd mesaje lăsate posterităţii de deţinuţii politici care au lucrat la renovarea Cazinoului începînd din 1950. Am descoperit cine a fost Marton Iuliu, zidarul din Sibiu care a scris în limba germană cîteva rînduri impresionante. Sînt scrisori ale disperării, adresate unor cititori incerţi, din viitor.