Sâmbătă la pânz, cafeneaua librăriei Cărtureşti, Café Verona, a devenit neîncăpătoare pentru fanii lui Neagu Djuvara care au venit să îl vadă pe cunoscutul istoric şi să ia autografe.
Emoţionat de eveniment şi de numărul mare al celor care au participat, Neagu Djuvara a vorbit în stilul său inconfundabil despre cele două noi ediţii ale cărţilor sale, explicând de ce au fost necesare.
El a povestit că prima ediţie a volumului „Ce au fost „boierii mari” în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)” l-a nemulţumit din motive mai mult estetice, precum faptul că fotografiile erau publicate pe acelaşi tip de hârtie ca şi textul, dar şi din raţiuni practice, precum faptul că arborele genealogic al Grădiştenilor se întindea pe mai multe foi care trebuiau puse cap la cap de fiecare cititor. Noua ediţie a volumului are coperte cartonate, fotografiile sunt tipărite pe hârtie lucioasă iar arborele genealogic a fost înlocuit cu imaginea imensă a unui mapamond, unde sunt trecute cele mai importante rude ale mamei sale Tinca Grădişteanu Djuvara, ce fac parte din cele mai importante familii boiereşti româneşti.
În ceea ce priveşte volumul „Însemnările lui Georges Milesco”, Djuvara a mărturisit că este singura carte dintre cele 14 volume ale sale publicate în România care s-a vândut încet şi greu, aspect pus de autor pe seama faptului că oamenii au crezut că este povestea spătarului Nicolae Milescu şi „nu au mai fost interesaţi de un alt roman istoric„. Ediţia a doua a volumului specifică pe copertă că este vorba despre un roman autobiografic şi include şi o fotografie din tinereţe a istoricului.
Tot legat de acest roman, Djuvara a povestit o anecdotă care îl are ca protagonist şi pe Emil Cioran. După ce a scris povestea lui Georges Milesco, Djuvara i-a dus manuscrisul şi lui Cioran, care i-a spus că este o carte „bine scrisă”, dar că nu are şanse să o vadă publicată din cauză că nu este în stilul „noului roman”. Totuşi, Cioran a mai făcut o remarcă – i-a spus lui Djuvara că dacă va ajunge celebru în alt domeniu, poate cartea îi va fi publicată, ceea ce s-a şi întâmplat.
La lansarea celor două volume au fost prezenţi şi Gabriel Liiceanu, cel care conduce editura Humanitas, şi Mihai Dimitrie Sturdza, istoric şi genealog.
În deschiderea evenimentului, Gabriel Liiceanu a vorbit despre Neagu Djuvara ca reputat istoric care a reuşit, prin pasiunea sa pentru adevăr, să nu negocieze adevărul din iubire de ţară şi să prezinte faptele aşa cum au fost. „Lui Neagu Djuvara nu i-a fost mai aproape România ca obiect de studiu, ci adevărul despre România„, a spus Liiceanu, precizând că numai o ţară care îşi cunoaşte greşelile are şansa de a se îndrepta.
De asemenea, Gabriel Liiceanu a vorbit despre talentul lui Djuvara de a prezenta simplu şi pe înţelesul tuturor lucruri complexe, tehnice şi grele, determinându-i astfel pe cei care îi citesc cărţile să se redescopere ca fiind parte a unei entităţi mai mari.
La rândul său, Mihai Dimitrie Sturdza a vorbit despre Neagu Djuvara ca despre un om „fără frică în faţa încercărilor vieţii”. De asemenea, el a adus în discuţie dispariţia boierilor şi a deplâns faptul că elita politică este caracterizată de o mentalitate „de chelner care vrea să se pună bine cu clienţii graşi”, făcând referire la scandalul WikiLeaks.
După încheierea evenimentului, Neagu Djuvara a rămas alături de admiratorii săi, semnând autografe timp de circa două ore.
„Ce au fost „boierii mari” în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)” este o cercetare asupra unei familii şi, în fapt, un volum ce priveşte istoria instituţiilor politice româneşti premoderne. Cartea prezintă modul în care marile familii boiereşti şi-au dobândit sau şi-au pierdut moşiile şi, odată cu averile, privilegiile politice şi dregătoriile înalte; ce impact au avut influenţele străine – slavone, greceşti, turco-fanariote, franceze – în domeniul culturii; cum s-au încheia alianţe de familie; care a fost rolul jucat de către femei; cum au fost boierii promotorii modernizării României. În esenţă, scopul cărţii este realizarea unei radiografii a neamului Grădineştilor, din care se trage Neagu Djuvara.
Roman autobiografic „Însemnările lui George Milesco” înfăţişează un moment dramatic al istoriei române şi al vieţii lui Neagu Djuvara. Revoluţia ungară din 1956, decepţiile legate de timpul petrecut la Radio Europa Liberă la Munchen, ruptura de familie, sunt întâmplări care l-au marcat pe autor. Pornind de la dezamăgirile personale, Neagu Djuvara îşi povesteşte viaţa, numindu-l pe George Milesco erou principal al vieţii sale.