COMENTARIU Lelia MUNTEANU: Pulberăria

Sant’Angelo della Polvere: o insuliţă în Laguna Veneţiană pe care cred că nimeni nu se mai osteneşte s-o pună pe hartă, o pulberărie abandonată.

Odată a fost acolo o mănăstire benedictină, apoi o mănăstire carmelită, apoi un un incendiu a mistuit tot. Odoarele s-au transformat în cenuşă. Cenuşa a gemut câteva secole, apoi a urlat şi urletul s-a transformat în praf de puşcă.

Moaştele scufundate ale acestui Sant’Angelo della Polvere, Sfântul Prafului de Puşcă, păzesc pulberăria.

Dau ture insulei, legănându-mă în barca mea, unde – ca altădată în cabina lui Vasco da Gama – năvălesc toate mirosurile: tutun de pipă, ceai, rom, absenţa ta, cearceafuri umede şi deznădejde.