Decizia aparţine Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a sesizării procurorului general al României cu un recurs în interesul legii în legătură cu aplicarea dispoziţiilor articolului 269 alineatul 1 din Codul Muncii.
Potrivit acestei prevederi, "angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
În practica judiciară, instanţele au interpretat diferit acest articol.
Astfel, unele instanţe au apreciat că acordarea de daune morale în cadrul litigiilor de muncă este admisibilă, deoarece articolele 998 şi 999 din Codul civil referitoare la răspunderea civilă delictuală completeaza dispoziţiile din Codul Muncii.
Alte instanţe au apreciat însă că daunele morale pot fi acordate doar dacă există prevederi exprese în acest sens în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă.
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis că acest ultim punct de vedere este admisibil.
În motivarea acestei decizii, publicată în urmă cu două zile în Monitorul Oficial, se arată că potrivit articolelor 269 şi 270 din Codul Muncii, doar răspunderea materială este reglementată expres.
De asemenea, judecătorii instanţei supreme explică faptul că, în condiţiile în care natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementată de Codul Muncii este o varietate a celei reglementate de Codul Civil, se pot acorda doar daune materilae. Daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit pot fi cerute doar ca excepţie în cazul răspunderii civile delictuale, mai susţin judecătorii.
Astfel, magistraţii au decis că daunele morale pot fi acordate salariaţilor în cadrul litigiilor de muncă generate de culpa angajatorilor, doar dacă sunt prevăzute expres de lege sau în contractele de muncă.