România, repetentă la educaţia sexuală. Asztalos Csaba, CNCD: „Situaţia mamelor minore este destul de gravă”

Educaţia sexuală este încă un subiect tabu şi controversat în România, însă cu repercusiuni asupra tinerilor. Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combarea Discriminării (CNCD), Csaba Asztalos, susţine că în România există un număr extrem de mare de copii născuţi de mame minore, o problemă neabordată încă de către guvernanţi.

În tot acest timp în care autorităţile „bâjbâie” fără a oferi soluţii concrete, tinerii se informează despre începerea vieţii sexuale şi contracepţie din surse nepotrivite.

Concret, un studiu recent arată că adolescenţii îşi încep viaţa sexuală dinainte să aibă buletin şi ajung, în lipsa educaţiei sexuale, la probleme greu de gestionat pentru vârsta lor: avorturi, contractarea unor boli cu transmitere sexuală şi violenţă sexuală. Toate acestea în timp ce, în Europa, educaţia sexuală este o materie distinctă, iar mai mult, în unele ţări, elevii află de la şapte ani că nu au fost aduşi pe lume de către barză. 

„Ceea ce am avut până acum în şcoală şi în societate s-a dovedit a fi un faliment în a preveni naşteri în rândul minorilor. (…) Mame minore, nu neapărat la vârsta de sub 18 ani, ci până în vârsta de 15 ani.  Până în 18 ani avem mame minore care au multiple naşteri. Deci, situaţia este destul de gravă pentru că acest lucru afectează şi dreptul la educaţie, la muncă a acestor copile. Numărul ridicat de avorturi, din nou, este un indicator, nu doar naşterile”, explică şeful CNCD. 

Totodată, acesta a mai precizat că discursul public despre subiect nu reflectă realitatea în care se găsesc adolescenţii, afectaţi de lipsa educaţiei sexuale în şcoli. „Eu ce am văzut – în dezbaterile publice – foarte mulţi vorbesc după ureche, nu pe studii sociologice sau statistici sau studii realizate de experţi. Nu doar la sate suntem pudici, şi nu vorbim de viaţa sexuală. Nu este o problemă doar a unui segment”, a mai adăugat preşedintele instituţiei. 

În ceea ce priveşte poziţia cultelor religioase privind educaţia sexuală în şcoli, specialistul consideră că se poate ajunge totuşi la un consens. „Este justificat ca şi cultele să aibă o opinie, să aibă păreri, dar eu cred că se pot găsi soluţii”, mai consideră Csaba. 

Nu în ultimul rând, acesta crede că obligativitatea existenţei unui consimţământ din partea părinţilor, pentru ca elevii să poată urma ore de educaţie sexuală, nu ar fi optimă. „Nu ştiu dacă aş lega acest drept de un consimţământ al părinţilor. Aşa o să ajungem să condiţionăm aproape fiecare materie de acordul părintelui”, a conchis reprezentantul CNCD. 

Bunele practici existente în Uniunea Europeană sugerează că primul pas recomandat în procesul de elaborare sau examinare a unui program şcolar de educaţie sexuală este luarea unei decizii de către autorităţile naţionale.