Interviu cu Constantina Diţă: Atleta română aleargă maratonul de 42 de km şi 195 m la Jocurile Olimpice în ziua în care împlineşte 42 de ani şi 195 zile

Cea mai vârstnică medaliată cu aur din istoria maratonului olimpic v-a înviorat retina cu paşii ei apăsaţi pe cimentul din China. V-a determinat poate să porniţi spre un jogging de seară sau să daţi frâu liber visurilor. Mai presus de toate, ea a îmbrăcat treningul ambasadorului perfect al României. Tot timpul. Pe toate meridianele. Iar la final de carieră, la ultima cursă a vieţii, maratonul în care ştie că medalia nu va mai atârna la gâtul ei, Puşa merită să primească un trofeu dat de destin. O potrivire a cifrelor, o coincidenţă tulburătoare, o simetrie nemaiîntâlnită în sportul românesc. În momentul în care va parcurge ultimii 42,195 de km ai carierei, atleta stabilită în Erie (SUA) va avea 42 de ani şi 195 de zile…

Puşa, pe 5 august, ziua maratonului din Londra, ştii exact ce vârstă vei avea?
(râde cu un aer de mulţumire) Cred că se vor alinia stelele pe 5 august pentru că o astfel de coincidenţă în atletism sau în sportul mondial se întâmplă o dată la 100 de ani. Da, ştiam şi eu de această simetrie perfectă încă din luna ianuarie. Pur şi simplu am calculat câte zile voi împlini pe data maratonului din Londra şi nu mi-a venit să cred când ajungeam la aceeaşi sumă! Am mai luat încă o dată zilele şi încă o dată! Abia a treia oară am fost convinsă că n-am sărit vreo zi.

Destinul de campioană? Mâna lui Dumnezeu?
(10 secunde de pauză) Aşa a vrut Dumnezeu! Dar să ştiţi că aceasta nu este singura coincidenţă care se va ivi cu ocazia maratonului olimpic de pe 5 august. Va fi ultima cursă a carierei, chiar în anul 2012, anul în care voi participa la Maratonul din Londra pentru a 12-a oară în carieră. E foarte apropiat sufletului meu şi pentru că de şase ori am urcat pe podium, iar lumea mă opreşte pe stradă, îmi cere autografe, se pozează cu mine. Eu prin ceea ce am făcut, cred că le-am recompensat londonezilor dragostea pe care mi-o poartă.

Crezi în superstiţii?
(ne întrerupe) Pe tot parcursul carierei câteva semne mi-au fost ca  nişte premoniţii. Când nopatea visam urât, a doua zi concursul îmi ieşea prost. Când îmi uitam în camera de hotel acreditarea, chiar dacă se ducea Vali să mi-o aducă, tot nu reuşeam să-mi ating ţinta propusă la acel concurs. De multe ori sunt agitată noaptea înaintea maratoanelor. În Beijing, nici n-am mai avut timp să-mi aranjez părul înaintea cursei.

Citeşte integral interviul cu Constantina Diţă pe www.prosport.ro