Din sihăstriiile Văii Iordanului până în chiliile Republicii Autonome a Sfântului Munte şi de acolo în Mănăstirea Sinaiţilor (care a dat numele oraşului Sinaia), monahii şi monahiile au un ceaslov de căpătâi, o carte anaghinoscumena („bună de citit”) – „Mântuirea păcătoşilor” a ieromonahului Agapie Criteanul.
Cuviosul Agapie le oferă atleţilor rugăciunii un toiag cu care să străbată drumul dinspre „noaptea acestei întunecate vieţii” spre lumina izbăvirii.
Trufia care se laudă cu „deşarte şi zugrăvite podoabe”, clevetirea şi vorbirea de rău ori „flacăra curviei cea neastâmpărată”, lenea pricinuitoare de „rele zâzanii”, „nemiluirea scăpătaţilor” – un panoptic al păcatelor stă în faţa înfricoşatului cetitoriu.
„Căci mintea omenească este mai întotdeauna în mişcare şi se întoarce pururea ca roata morii. Şi de nu vom pune noi grâu bun, pune diavolul pietricele şi-o strică”.
Ce altă citeală mai de trebuinţă puteam alege în a doua zi de Crăciun?
„Fiindcă eşti călător, pentru ce zideşti turnuri, o, omule, şi cheltuieşti zadarnic atâta bănet, zidind case şi palate mari în pustietatea acestei lumi, în loc să umbli a ajunge la acel pământ roditor şi ţară desfătată, la acel dorit pământ al făgăduinţei?”.