Cel puţin tot atât de grav pe cât este coronavirusul care ne bântuie în această perioadă şi care ne pune la încercare nu numai starea de sănătate fizică ci şi capacitatea noastră de a gândi şi acţiona normal, firesc, este ceea ce se cheamă fake-news. Adică, acele informaţii care într-o formă mai mult sau mai puţin abilă (uneori, de-a dreptul grosieră), ”îmbracă” o poveste care ne este servită ca fiind adevărată, deşi ea este o însăilare de un cap la altul, deşi i-am putea spune direct, minciună.
Scopul este divers, funcţie de interese politice, economice, militare, sociale, geo-politice etc., dar care are un loc comun, meteahna veche de când lumea, adusă la un nivel extraordinar de sofisticat în această epocă dominată din perspectiva comunicării, de social-media, anume, manipularea. E mult mai uşor zic manipulatorii, să cucereşti, să-ţi atingi scopul, înşelând decât luptând. Doar că, de principiu, pentru asta îţi trebuie imaginaţie şi lipsă de scrupule, dar şi resurse. Unii le au pe toate şi de aceea îşi apropie victoria, alţii n-au de nici unele şi totuşi, pervertesc conştiinţe şi le distorsionează destinul.
Asta este o adevărată lovitură adusă siguranţei cetăţeanului. Este arma cea mai eficientă de diminuare ori chiar de anihilare a capacităţii noastre moral-volitive, adică a voinţei de a lupta pentru ceea ce e al nostru, indiferent ce şi de a-l ceda fără luptă unuia care nu merită acel ceva, pentru simplul motiv că nu-i aparţine şi nu are nici un drept legitim asupra sa.
”Răsfoind” media de toate genurile, am găsit numeroase exemple cu poveşti de genul ăsta, una mai tâmpită decât alta, dar care, culmea, generează reacţii mai degrabă denotând acceptarea, decât repingerea. Nici nu mă gândesc să exemplific pentru că mi-ar fi jenă, aş deveni un colportor la rândul meu. E treaba fiecăruia dintre noi să ştim a ne apăra de astfel de manevre şi a decela ce e adevărat şi ce e minciună. Nu-i chiar atât de greu. Cel mai greu este să acceptăm că putem fi înşelaţi. În rest, e suficient să aplicăm metode simple, să ne asigurăm de seriozitatea sursei, a autorului şi să verificăm informaţia ca atare din încă cel puţin o sursă, credibilă şi ea. Mai sunt unele ”chiţibuşuri” tehnice să le zicem, dar ele ni se dezvăluie deîndată ce ne vom apleca puţin măcar, spre o investigaţie minimală.
Totuşi, presupunând că n-avem timp, chef, răbdare ori abilitate şi ne mulţumim cu a parcurge media, care o fi ea, mai bună sau mai rea, există o posibilitate de verificare a informaţiilor pe care le ”consumăm”, mai ales în privinţe sensibile. Aceasta este reprezentată de o platformă https://stiri oficiale.ro/informatii, dezvoltată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, în colaborare cu CODE4ROMANIA, un grup format din peste o mie de voluntari, al căror scop este de a veni în ajutorul românilor din ţară dar şi din diaspora, în nevoia lor firească de a avea informaţii reale. În acest fel, există alternativă credibilă, reală, la ”ştiri” îndoielnice, măsluite, mincinoase.
”Să-i prostim pe proşti” nu e o glumă deloc. E doar verbalizarea esenţializată a unui scop malefic. E un motto ascuns cu bună ştiinţă, al maeştrilor manipulării. Să fie de capul lor !