Am avut Covid, dar mă bucur de viaţă – Ep. 10: Covid 19 mi-a pus patalama, iar oamenii care cred ca este incurabil mă evită

A trecut luna de când am fost confirmată pozitiv Covid 19. Am fost internată în spital, am fost tratată, am scăpat de acest virus, dar m-am ales cu o etichetă pusă în frunte. Am fost marginalizată şi de prieteni apropiaţi. De exemplu, dacă am sunat cunoştinţe să ne vedem după ce am ieşit din spital, au trecut cele 14 zile, şi medical, şi legal, am avut voie să ies din casă, oamenii mi-au spus să mai aşteptăm, totuşi, puţin, să fim siguri că nu vor lua nimic de la mine. Îmi răsună acea întrebare: sigur eşti ok? Sigur nu ne îmbolnăvim şi noi? Au înţeles că nu mai reprezint un pericol pentru ei şi raspunsul la situaţia prin care am trecut nu este să fugă de mine, ci să încercăm să reluăm relaţia exact cum a fost în urmă cu o lună.

La magazin m-a văzut vânzătoarea că am intrat. Avea mască pusă la gură şi imediat şi-a pus şi vieziera pe cap. Am privit-o zâmbind, oarecum, dar în sinea mea m-au afectat aceste atitudini şi reacţii ale oamenilor din jurul meu. Mi-am dat seama că virusul nu este înţeles, oamenii fug de el şi nu această reacţie ar trebui să o avem. Trebuie să învăţăm să convieţuim cu acest virus.

Tocmai din teama de a nu fi arătaţi cu degetul, de a nu fugi de ei, sunt oameni care au simptomele pe care eu le-am avut, dar stau în casă. Mi-au scris multe persoane din Braşov, din Cluj care mi-au spus: da, trecem şi noi prin asta, ne-am autoizolat, nu vrem să ne facem testul şi nu vrem să spunem lumii prin ce trecem. I-am sfatuit să meargă la medic. Nu este de joacă!  Atunci când eşti acasă şi nu te supraveghează nimeni, starea ta se poate agrava de la o oră la alta.

Cei care au fost confirmaţi cu Covid 19 ajung să fie discriminaţi. Unii nu sunt primiţi la muncă, alţii nu sunt lăsaţi să intre în farmacii, în magazine. Nu cred că este în regulă această atitudine şi tocmai această pandemie ar fi trebuit să ne unească, nu să ne dezbine.

Iniţial, am spus că acest Covid 19 s-a băgat în relaţia mea cu Raul. Acum pot să zic că împreună l-am învins. O să vă povestesc cum am reuşit împreună să trecem peste această încercare şi care este rezultatul.