Iordănescu jr. a debutat cu stângul pentru că insistă cu Vlad Chiricheş în mijlocul apărării, jucătorul speriat din returul cu Grecia din preliminariile CM din 2014, care a avut o contribuţie consistentă la necalificare. Edward Iordănescu insistă nu doar cu introducerea în teren a lui Vlad Chiricheş, care a fost fugărit de la toate toate echipele pe unde a fost până a ajuns la Sassuolo, unde este contestat, ci şi ca acesta să poarte banderola de căpitan al Naţionalei. Şi când ai un căpitan nesigur, ce aşteptări poţi avea de la restul jucătorilor? Când mai pui lângă Chiricheş un fotbalist obosit de la CFR Cluj, unul de la o echipă din Ungaria, campionat care contează doar în Ungaria, şi un fotbalist din liga a II-a spaniolă, insuccesul este garantat.
Dacă fundaşii sunt cum sunt, nici mijlocaşii şi atacanţii nu pot fi altfel. Galatasaray nu ştie cum să scape de Cicâldău, Răzvan Lucescu, ”român de-ai noştri”, îl bagă din când în când în teren pe Mitriţă, Bordeianu nu a făcut faţă la arabi, iar Puşcaş încearcă să-şi relanseze cariera în serie B, după ce a făcut figuraţie în Championship.
Era minutul 68 al partidei amicale România-Grecia şi ai noştri nu trăseseră niciun şut pe poartă.
Da, jucătorii români nu sunt străluciţi, iar câţiva dintre cei mai răsăriţi sunt răciţi ori accidentaţi, dar nici selecţionerul nu a dat dovadă de inspiraţie la debutul său. Un debut pe noul stadion din Ghencea, în care spectatorii au împins echipa de la spate, dar degeaba.
N-ai cu cine, dar, totuşi, ai, pentru că după ce în teren au intrat Florin Tănase, Octavian Popescu şi Andrei Ivan, România a arătat altfel.
Am văzut că Iordănescu jr. are câteva fire de păr alb, pardesiu şi carneţel în care îşi ia notiţe. Deci, Edward Iordănescu arată a selecţioner. Inspiraţie îi mai trebuie. Partea proastă este că inspiraţia nu o poţi cumpăra aşa cum cumperi un pardesiu şi un carneţel.