editorialisti

Mi-e din ce în ce mai greu să trăiesc în ţara asta aghesmuită cu păreri, ţara asta care începe să miroasă a spaimă.    Ultima oară când i-am văzut, aleşii poporului îşi aranjau freza în geamul dricului. Nopţi la rând am avut acelaşi vis: ploaia se oprea descumpănită, ne pândea un soare cu dinţi, încolonaţi […]

Dincolo de ochelarii lui Virgil Popescu, nu se distinge nimic. Nicio urmă de empatie, nicio urmă de înţelegere a situaţiei pe care a creat-o, prin insistenţa cu care a susţinut liberalizarea preţului la energie şi apoi prin modul haotic în care această liberalizare a decurs. Pentru omul simplu, e un dezastru imposibil de gestionat. Şi […]

Nicio şansă, cu Florin Cîţu în fruntea echipei liberale de negociatori, pentru un nou guvern, în care el nu e. Ce face ”desemnatul” Ciucă? Nu face el guvernul? Nu-şi caută el majoritatea? Parcă era premier desemnat, la ideea lui Cîţu! Dar, nu! Cîţu face şi desface tot, sabotînd munca în zadar a nefericitului general, care lucrează la proiectul unei guvernări cu şanse din ce în ce mai mici să se realizeze.

Caterincă politică la căpătâiul morţilor.   Viii trec prin valul patru cu apa la gât.    Preşedintele mână şi adună partidele ca peştele cu fete la stradă.    Premierul demis şi-a făcut obiceiul să iasă zilnic la declaraţii şi să anunţe noi izbânzi. Noroc că din vorbirea lui precipitată nu se înţelege nimic.     Premierul […]

Preşedintele Senatului Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, profesorul Alexandru Şonea, s-a sinucis prin spânzurare, în biroul său. Sinuciderea prin spânzurare presupune mult curaj şi o determinare cu totul speciale. Moartea prin spânzurare nu-i o moarte uşoară, ea poate presupune chiar minute de chin groaznic, iar cel care o acceptă voluntar are un curaj […]

Un elev din clasa a X-a de la Colegiul de Stiinţe ale Naturii ”Emil Racoviţă” din Braşov, aflat într-o tabără internaţională undeva în Europa, în anul 2003, s-a adresat colegilor săi cu următoarele cuvinte: ”Dragi prieteni, mă numesc Gulea Sever şi vin din România. Sunt cetăţean român, dar sper ca în curând să devin un cetăţean al Uniunii Europene. Deşi mă simt deja ca un cetăţean al UE, aş dori ca acest statut să-mi fie recunoscut oficial”. S-a întîmplat un an mai tîrziu. Astăzi, acel elev e un cetăţean matur al României, dacă nu a emigrat între timp. Îi place sau nu să fie cetăţean european, nu ştiu. Mie îmi place şi nu-mi place. Nu mă simt atât european, cât mă simt român. Şi român mă voi simţi, până la capătul zilelor.