Aş proceda dialectic pentru a defini jurnalismul. Filosofic spus, este acel domeniu al eforturilor umane care, în ciuda efemerităţii produsului său finit, respectiv a ştirilor, obiectivează actualitatea pentru istorie. Practic, este acea meserie care îţi mănâncă nervii, stomacul şi ficaţii – da, noi, jurnaliştii, avem vreo trei ficaţi – pe care te încăpăţânezi s-o faci datorită obsesiei tale că oamenii trebuie să ştie ce se întâmplă.
E greu a alege o poveste interesanta din viaţa de jurnalist, pentru că, în esenţă, ea este un şir de asemenea poveşti, dar mai degrabă în sensul în care un bătrân chinez cu nume latinizat a înţeles cuvântul „interesant” – „să te ferească zeii tăi să trăieşti vremuri interesante”.
Am ajuns jurnalist în urma unei oportunităţi care a apărut în anul 2006, pentru că ar fi prea mult spus că am ajuns jurnalist în urma absolvirii cursurilor unei facultăţi particulare, unde am învăţat de toate, mai puţin cum să devin jurnalist.
Am venit şi rămân la MEDIAFAX pentru că jurnalismului de agenţie îi lipsesc atât înfloriturile presei tipărite -„Ce-i, bă, ăsta? Ţi se pare că ăsta e titlu de ziar?!” – cât şi aspectele celui de televiziune, indisolubil legat de imagine. Cu alte cuvinte, pentru luxul de a informa corect şi obiectiv.