Esenţială este capacitatea de a rămâne interesat şi atent, a-ţi reînnoi perspectivele şi a găsi mereu puncte de interes. – LAURA MITRAN, jurnalist Mediafax

După ce am terminat facultatea (de Jurnalism, unde am făcut Comunicare şi Relaţii Publice), aplicând la slujbe foarte diverse, s-a întâmplat să primesc mult aşteptata invitaţie la interviu de la un site de ştiri abia apărut unde m-am şi angajat. Acolo mi s-a alocat secţiunea de cultură. După un an în care am lucrat acolo, dar şi într-o agenţie de presă, am ajuns la Mediafax, unde era nevoie de un om la departamentul de cultură. Aici am împlinit trei ani toamna trecută.

M-am hotărât greu să mă angajez la Mediafax: sunt cei mai buni, n-o să fac faţă şi aşa mai departe. În locul balaurului cu şapte capete, aici era o atmosferă caldă, oameni cu care era atât de uşor şi plăcut să vorbeşti şi era firesc să încerci să faci lucrurile cât mai bine. Totul aici mi-a dat sentimentul de apartenenţă şi aşa se întâmplă în continuare.

Am rămas pentru sentimentul extraordinar care revine când închid telefonul după ce am luat o declaraţie pe care nu speram să o obţin sau când găsesc titlul pentru un material după ce am văzut un spectacol sau am fost la vreun concert impresionant, având ca preocupare: „Cum scriu despre asta? Cum redau toate acestea?”.

Pentru mine jurnalismul a însemnat nevoia şi satisfacţia de a învăţa mereu câte ceva şi de a o lua mereu de la capăt, cred că experienţa este importantă, dar că esenţială este capacitatea de a rămâne interesat şi atent, a-ţi reînnoi perspectivele şi a găsi mereu puncte de interes, chiar şi în evenimente pe care, după ce le-ai tratat în repetate rânduri, ţi se par de rutină.

Nu ştiu ce să povestesc ca fiind interesant din activitatea mea de jurnalist, pentru mine au fost la tot pasul lucruri interesante, aşa că o să mă leg de un eveniment major recent: ziua Regelui, la Operă, anul trecut. M-am simţit bine având privilegiul de a întreba oamenii ce gândesc în acele momente.

Din ultimii 20 de ani, mi-a plăcut 2007 – ultimul an de facultate, în care făceam şi un curs de jurnalism pentru care scriam materiale de teren, doar ca să mă apuc de ceva, înainte de angajare, când mă pregăteam să răspund la enervanta întrebare „Unde te vezi peste cinci ani?”. A fost, pentru mine, anul în care putea urma orice.