Am intrat în presă când nu erau telefoane mobile, nici online, când existau doar trei televiziuni şi numeroase ziare care erau citite, când cuvintele contau mai mult decât imaginea. IOANA CÂMP
12:00, 22 Feb. 2012
Acum, succesul presei se măsoară în click-uri şi like-uri. E şi asta o parte a istoriei. Ca şi una dintre cele trei fotografii pe care le vezi când deschizi această pagină – fotografia care ilustrează anul 2002, făcută la summit-ul de la Praga, când România a fost invitată să adere la NATO. Dacă această fotografie făcută de mine a fost aleasă pentru a ilustra anul 2002, cred că povestea ei este poate cea mai interesantă din tot ceea ce mi s-a întâmplat de când sunt jurnalist şi mai ales din cei 7 ani în care am fost reporter acreditat la Preşedinţie. Şi n-au fost puţine şi nici obişnuite întâmplările, dacă ar fi să îmi amintesc doar de un cutremur în Mexic, de gazele lacrimogene de la un miting antiglobalizare la Atena, de cerşetoarea româncă de pe celebrul bulevard Paulista din Sao Paolo sau de faptul că m-a muşcat un câine chiar în curtea Palatului Cotroceni.